Vis...

M-am trezit în miez de noapte bajbaind după o urma de tine...
Sufletul îmi era sagetat de un dor nebun , iar izvorul buzelor mele era sec !
M-am trezit in miez de întuneric ratacit căutîndu-ti mana...căutîndu-ti buzele si ochii (lumini ale vieţii mele sacre) însă totul în jurul meu era mult prea gol si trist !
Patul prea mare si rece îmi alunga visele departe către drumul geamului uitat deschis !

Cate un fior îmi cuprindea sufletul insangerandu-l din nou si din nou cu arome de tine... Iar si iar îţi simt lipsa...mai mult decat niciodată...si caut zadarnic picături de tine ce îmi împrăştie sufletul către zari ce-ti poarta numele...

Dar acum voi dormi...intampinand privirea ta sublimă...ce îmi va frange aripi marginite...în zile reci de vară...mă voi ''trezi'' cu tine...voi ''adormi'' cu tine...

Iti scriu...

Iti scriu...atunci cand imi este dor de tine...
Iti scriu...atunci cand orice parte din mine te cheama...
Iti scriu...atunci cand te simt cel mai departe...
Iti scriu...atunci cand simt ca nu mai pot fara tine !

Iti scriu...atunci cand vreau sa adorm cu tine in brate...
Iti scriu...atunci cand tanjesc dupa chipul tau...
Iti scriu...atunci cand orice suflare te cheama disperand...
Iti scriu...pentru ca daca nu ti-as scrie...
                m-as pierde intr-un etern abis...
                fara soare...fara luna...fara tine...
                doar eu...si apusul meu !

00:00

Ceasul bătea tăcut,tandru si atat de rece în ultimul timp ora 00:00. O bătaie specifica celor seci,celor reci si goi de ei.
Pe chip mi se tot citea ingrijorare...iar urma copacilor rămaşi fără culoarea lor de început mă făceau sa cad intr-un etern abis !

Mă tot întrebau de sanatate...planuri de viitor...idei...concepţii si tot ce tine de categoria ''nou''...cunoştinţe vechi...prea vechi,iar spre uimirea mea le ţineam încă bine minte.

Le răspundeam la toţi cu un amar extraordinar de slefuit pentru a nu le lasa o impresie proastă...
 - Bine....sunt bine ! Voi fi bine !

Adevărul e ca obosisem de detalii,prea mult si foarte bine...eram si trăiam pe un singur principiu,o singura dorintă ( mangaiere a coapselor mele reci în miez de noapte, la răscruce de anotimp ) - tu !
Mi-era totul nou,ciudat,sec...toţi erau interesaţi de mine...despre tine..nimeni ! nici măcar un cuvant .
...Plecasei de ceva timp ! ... plecasei din lumea noastră,plecasei de pe cearsaful tău preferat si ai avut grija sa-ti uiti urma si parfumul în sufletul meu...

În ultimul timp viaţa-mi e monotonă ! ...mă obisnuisem sa adorm pe petale transformate în mangaieri de noapte buna si începusem sa îţi scriu orice si oricand !

În fiecare seara...îmi golesc inima ! de dor...
Dar pana în zorii zilei se umple la loc !
Te caut zadarnic în orice loc al sufletului si vieţii mele... Si storc orice amintire a privirii tale...a parfumului tău...
Ce îmi tresare din somn inima !
Te simt parte a sufletului meu indiferent de toate convingerile pe care le-ai avea...
Te stiu istorie din istoria mea...cu bătălii...frumuseţi...renaşteri...învieri...  Si focul specific războaielor...

   În fiecare seara îmi golesc inima...
   Dar pana în zori se umple la loc !
   Se umple la loc cu amintiri de tine...                                              
   Cu parfumul tău de zori de zi de anotimp...

                     Si caut zadarnic....caut zadarnic !
                     O faclie...un cuvant ce ai lăsat în urma !

Cutreierand...

Printre scoici...in valuri...in aroma viselor purtate de valuri...

Vino cu mine la mal...

Noi frumuseti...

  Stau în pat si privesc cum razele soarelui îmi inunda camera...cum razele lui îmi cuprind picioarele...
Acum ceva timp plouase...
Off...si m-a durut ploaia...!
M-a durut dragostea mea pentru ca a şters urmele paşilor tai imprimate pe străzi...pentru ca ti-a furat parfumul sublim si l-a luat cu ea departe...pentru ca te-a atins...te-a atins scumpul meu...ti-a atins fruntea,buzele,ochii si mainile iubitul meu...mainile tale...

Mainile pe care le ador...mainile tale...ce mă linistesc...si îmbrăţişarea ta !
Aroma ta diferită si extraordinar de frumoasă si caldă...

Mi-e tare dor de tine...mi-e tare dor sa mă ti în braţe si sa ne plimbam ca doi copii pe marginea lacului...

Fiecare particica din mine îmi spune ca te iubesc...nu-mi lua comoara asta...lasă-mă...sa cladesc un loc al nostru...o lume pentru noi...doar noi doi scumpul meu...cu scoici,valuri si soare cald...alături de chitara si tu...

                                    Iubirea mea...

Ploua ! Ploua cu lacrimi...

    Ploua ! Ploua cu lacrimi din ochi secaţi si goi...ploua cu lacrimi din suflet.
    Mă aflu în mijlocul străzii...regizand tocmai filmul sufletului meu.              
   

  Te privesc...eşti langa birou si ai uitat sa stingi lumina...ca de obicei...

  Ploua...e frig însă lumina din casa ta mă face sa uit de furtuna de afara...

  Ador...ador sa îţi privesc fiecare mişcare si ador ca tu nu ştii lucrul asta !

  Ti-ar fi si mai frica de mine...asta pentru ca mi-ai şoptit ca nu ştii ce sa îmi spui cand mă vezi. Pentru ca îţi inghiţi cuvintele,îţi acoperi sufletul pentru a nu spune ceva ''deplasat''... preferi sa deschizi subiecte extrem de proaste.                           

  Stai...mai stai ! Nu te pune încă în pat. Te rog...ştiu ca e tarziu...dar mai stai.                      

    Mă gandesc...

   Cum ar fi de mi-ai deschide usa camerei tale si m-ai şterge de... lacrimile ploii?                                                     

   Cum ar fi dacă m-ai îmbrăca în petale de tine?

   De s-ar opri timpul si ar sta ploaia în loc...nu as mai muri de frig si dor si drag de tine...!

  

 Dacă intr-o secundă moartă m-ai observa...te-ar orbi sunetul alb aflat în ochii mei...!    

     

Amintiri

    Ti-am recitit sufletul...acum 5 minute după timpul în care îţi scriu.
    Am regasit marea ta de dor,iubire si răbdare imensă ce mi-a adus culori în zile alb-negre.
    Am preferat ca după 2 vorbe totuşi sa fug...asta pentru ca în fata ta nu mai sunt om !
Ştiu ca probabil eşti bine...însă mai ştiu ca te-ar deranja sa ştii ca încă îţi mai scriu numele pe buze din cand în cand...o fac doar pentru a-mi stapani setea imensă...si pentru a-mi aminti nevinovăţia (sau vina) după tot ce am auzit de la randuri !
Nu ai înţelege niciodată ce as vrea sa-ti spun si nici nu cred ca as putea sa te infrunt...mi-ai stinge pană si ultima scanteie...aflată undeva departe.
Prefer de cele mai multe ori sa-mi închid ochii si sa simt aroma parfumului tău...cum mi se imprima în corp. Îmi imaginez doar însă foarte rar...timpul si-a asezat rădăcinile adanc în sufletul meu...însă nu pot uita !
Mi-e dor de regasirea mea...!
Am descoperit ca esti la fel (ceva mai batran) asa mi-a spus cuvantul tău ...
Însă am descoperit ca mi-e frica...mi-e frica de tine...si mereu mi-a fost,dar nu am avut curajul sa recunosc !
Mi-as cere iertare...însă asta fac de timpi buni...
                                   
                                         Îmi cer iertare...