Mă aflu în mijlocul străzii...regizand tocmai filmul sufletului meu.
Te privesc...eşti langa birou si ai uitat sa stingi lumina...ca de obicei...
Ploua...e frig însă lumina din casa ta mă face sa uit de furtuna de afara...
Ador...ador sa îţi privesc fiecare mişcare si ador ca tu nu ştii lucrul asta ! Ti-ar fi si mai frica de mine...asta pentru ca mi-ai şoptit ca nu ştii ce sa îmi spui cand mă vezi. Pentru ca îţi inghiţi cuvintele,îţi acoperi sufletul pentru a nu spune ceva ''deplasat''... preferi sa deschizi subiecte extrem de proaste.
Stai...mai stai ! Nu te pune încă în pat. Te rog...ştiu ca e tarziu...dar mai stai.
Mă gandesc...
Cum ar fi de mi-ai deschide usa camerei tale si m-ai şterge de... lacrimile ploii?
Cum ar fi dacă m-ai îmbrăca în petale de tine?
De s-ar opri timpul si ar sta ploaia în loc...nu as mai muri de frig si dor si drag de tine...!
Dacă intr-o secundă moartă m-ai observa...te-ar orbi sunetul alb aflat în ochii mei...!
