M-am trezit în miez de noapte bajbaind după o urma de tine...
Sufletul îmi era sagetat de un dor nebun , iar izvorul buzelor mele era sec !
M-am trezit in miez de întuneric ratacit căutîndu-ti mana...căutîndu-ti buzele si ochii (lumini ale vieţii mele sacre) însă totul în jurul meu era mult prea gol si trist !
Patul prea mare si rece îmi alunga visele departe către drumul geamului uitat deschis !
Cate un fior îmi cuprindea sufletul insangerandu-l din nou si din nou cu arome de tine... Iar si iar îţi simt lipsa...mai mult decat niciodată...si caut zadarnic picături de tine ce îmi împrăştie sufletul către zari ce-ti poarta numele...
Dar acum voi dormi...intampinand privirea ta sublimă...ce îmi va frange aripi marginite...în zile reci de vară...mă voi ''trezi'' cu tine...voi ''adormi'' cu tine...
Iti scriu...atunci cand imi este dor de tine...
Iti scriu...atunci cand orice parte din mine te cheama...
Iti scriu...atunci cand te simt cel mai departe...
Iti scriu...atunci cand simt ca nu mai pot fara tine !
Iti scriu...atunci cand vreau sa adorm cu tine in brate...
Iti scriu...atunci cand tanjesc dupa chipul tau...
Iti scriu...atunci cand orice suflare te cheama disperand...
Iti scriu...pentru ca daca nu ti-as scrie...
m-as pierde intr-un etern abis...
fara soare...fara luna...fara tine...
doar eu...si apusul meu !
