Amintiri

    Ti-am recitit sufletul...acum 5 minute după timpul în care îţi scriu.
    Am regasit marea ta de dor,iubire si răbdare imensă ce mi-a adus culori în zile alb-negre.
    Am preferat ca după 2 vorbe totuşi sa fug...asta pentru ca în fata ta nu mai sunt om !
Ştiu ca probabil eşti bine...însă mai ştiu ca te-ar deranja sa ştii ca încă îţi mai scriu numele pe buze din cand în cand...o fac doar pentru a-mi stapani setea imensă...si pentru a-mi aminti nevinovăţia (sau vina) după tot ce am auzit de la randuri !
Nu ai înţelege niciodată ce as vrea sa-ti spun si nici nu cred ca as putea sa te infrunt...mi-ai stinge pană si ultima scanteie...aflată undeva departe.
Prefer de cele mai multe ori sa-mi închid ochii si sa simt aroma parfumului tău...cum mi se imprima în corp. Îmi imaginez doar însă foarte rar...timpul si-a asezat rădăcinile adanc în sufletul meu...însă nu pot uita !
Mi-e dor de regasirea mea...!
Am descoperit ca esti la fel (ceva mai batran) asa mi-a spus cuvantul tău ...
Însă am descoperit ca mi-e frica...mi-e frica de tine...si mereu mi-a fost,dar nu am avut curajul sa recunosc !
Mi-as cere iertare...însă asta fac de timpi buni...
                                   
                                         Îmi cer iertare...